Nuantele in moda

Un alt mare maestru al iluziei este Travis Banton, celebru pentru tinutele lui Marlene Dietrich, fashion icon a secolului XX, dar si pentru cele ale Carol Lombard sau ale inimitabilei Mae West. Reputatia sa la Hollywood a inceput cu crearea rochiei de mireasa pentru „Logodnica Americii", Mary Pickford, la legendara sa nunta cu Douglas Fairbanks, si s-a consolidat cu filme ca Shanghai Express, Diavolul e femeie sau Cleopatra (cu Claudette Colbert in rolul titular). Travis Banton este maestrul incontestabil al anilor 30, cu o abordare foarte subtila, atent nu numai la calitatea si culoarea materialelor, dar si la felul in care acestea absorb si reflecta culoarea.

Posete piele

 O alta caracte­ristica a sa este implicarea activa a actritelor in procesul de creare a costumelor. Maria Riva, fiica lui Marlene, descrie in cartea sa biografica nesfarsitele ore petrecute de star si designer in alegerea materialelor, a penelor care sa reflecte iridescent lumina si a voalului in care se vad jaluzelele trenului din Shanghai Express, precum si a posetelor din piele intoarsa. Banton este si unul dintre pionierii care au facut trecerea catre filmul in culori, delicata din doua puncte de vedere: vocile starurilor si culorile vestimentare. Travis Banton a inteles si a cercetat diferentele dintre culoarea reala a mate­rialelor si cea redata de pelicula din acea vreme. Rochia lui Carole Lombard din Nimic sacru era de fapt un bleu pal care, filmat, s-a transformat in albastrul intens captat de pelicula.

                                                    

Schimbarile dramatice din moda feminina de dupa Primul Razboi Mondial au fost rapid preluate de lumea fimului. Doar ca cineastii au descoperit la fel de repede ca o actrita imbra­cata cu o fusta de zi cu zi are un mai mic impact dramatic decat una intr-o rochie de catifea neagra garnisita cu un mare guler alb si asortata cu o poseta clutch. Rochia Gloriei Swanson, o creatie Travis Banton, din dan­tela aurie si penele de paun purtate in filmul Barbat si femeie au impus un nou stil, chic-ul sever care s-a transformat lin in chic-ul informai si neconventional al anilor 20.

                                                      

      Evolutia tehnicilor de filmare a influentat decisiv costumele de film. Daca la inceputul anilor 20 camerele erau capabile sa redea doar cele mai exagerate efecte, la sfarsitul decadei atentia cade pe cele mai mici detalii (chiar si cea insignifianta cuta putea fi redata pe marile ecrane ale epocii), impunand astfel noi, foarte inalte standarde in crearea de costume. Deja in anii '30, sa imbraci o actrita de la Hollywood, era mai solicitant decat sa creezi o colectie couture la Paris. Hollywood-ul nu face niciun rabat cand era vorba de tinutele actritelor sau de eventuale exagerari. Statutul de star al epocii clasice era, in fapt, un cult al personalitatii, care cu cat interfera mai putin cu persona­litatea, cu atat mai bine. Vorbim de fapt de un cult al individuali­tatilor, intretinut cu mare grija: garderobele lui Joan Crawford, Norma Shearer si Greta Garbo de la MGM erau cel putin la fel de diferite ca si actritele intre ele, desi acelasi designer — Adrian (Gilbert Adrian Rosenberg) era responsabil pentru toate trei. Cele mai multe modele doar la magazinul posete-dama,com.